1374 (1385?),prima atestare documentara a robiei rromilor pe teritoriul romanesc (Dan I Voievod daruieste ctitoriei sale, minastirea Vodita, "40 de lautari")
1570, prima atestare a vinzarii de robi lautari ("Tampla lautar, Stanciu lautar si Rustea lautar")
1748, Maria Tereza recunoaste, prin statut, breasla laurarilor
Lăutăria este meseria de muzicant popular angajat cu plată pentru a cânta la diverse ocazii comunitare, meseria remunerată din care muzicantul îşi asigură existenţa sa şi a familiei.
Consacrarea lăutăriei ca meserie muzicală profesională a parcurs un drum social, istoric şi cultural diferit de la o zonă la alta, în relaţie directă cu evoluţia societăţii melomane de sat şi de curte, cu dezvoltarea urbanismului şi cu emanciparea culturală din cele trei provincii româneşti, iar după Unire, din România mare.
Procesul de profesionalizare muzicală este legat de instrumentele folosite de muzicanţi, de perfecţionarea tehnicii instrumentale, de trecerea de la repertoriul vocal de sat la cel instrumental de virtuozitate, de emanciparea repertoriului prin adaptarea ofertei muzicale la cererea clientelei, pentru câştig material bun.
În zilele noastre, meseria de lăutar sau muzicant este recunoscuta şi autorizată oficial, fiind o profesie onorabilă, cu vechime istorică şi cu viitor.
Lăutăria a început să prindă cheag în feudalism, prin secolele al XV-lea şi al XVI-lea, mai ales în Moldova şi în Ţara Românească în viaţa de petreceri de la curţile domneşti şi boiereşti. Cuvântul taraf, de origine turcă, însemna, în divanul domnesc, un grup de oameni legat de interese comune.
Curţile domneşti şi boiereşti aveau, încă din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, muzicieni angajaţi cu diverse atribuţii şi pentru protocolul distracţiei. Ei proveneau din rândul românilor liberi care cântau bine la un instrument muzical şi din străinătate, dar şi din rândul ţiganilor robi.
Trebuie să remarc faptul că deja în secolul al XVII-lea denumirea de lăutar se atribuia oricărui muzicant instrumentist care cânta după ureche indiferent de instrumentul muzical la care cânta, lăutăria desemnând meseria lăutarilor. Ulterior, termenul lăutar a fost adoptat în toată ţara.
